Care este cadrul legislativ pentru munca temporară în Franța?

Care este salariul unui lucrător temporar în Franța în domeniul construcțiilor?

Un lucrător temporar are dreptul la aceleași beneficii ca un angajat permanent al UE pe întreaga perioadă a misiunii sale. În cazul în care un angajat este înlocuit pentru același post și aceeași calificare, angajatul temporar ar trebui să primească același salariu. În conformitate cu anumite convenții colective sau acorduri de întreprindere, poate fi impusă o grilă de salarizare în construcții care garantează o sumă minimă în funcție de calificarea și nivelul angajatului. În acest caz, această grilă de salarizare în construcții trebuie să se aplice lucrătorilor temporari.

Cum se calculează salariul BTP?

Salariul BTP al unui lucrător temporar constă în :

• Salariul de referință ;
• Accesorii și suplimente salariale (prime de risc și de randament, diurnă etc.);
• IFM (indemnizația de sfârșit de misiune) ;
• ICP (indemnizație de concediu).

Cât câștigă un muncitor în construcții?

Salariul minim de referință nu poate fi mai mic decât smic, adică 10,25 euro brut pe oră (2021), adică 1554,62 euro pe lună pentru 151,67 de ore lucrate.

Care prime sunt supuse contribuțiilor și care nu sunt supuse contribuțiilor?

Bonusurile supuse contribuțiilor se găsesc în partea de sus a fluturașului de salariu, iar valoarea acestora se adaugă la suma brută. Bonusurile sau indemnizațiile neimpozitate se regăsesc în partea de jos a fișei de salariu, iar valoarea lor nu se adaugă la suma brută. Acesta se adaugă direct la suma netă de plată. Lucrătorii temporari au dreptul la aceleași bonusuri ca și angajații permanenți, în aceleași condiții de atribuire. Toate aceste bonusuri trebuie să fie indicate în contractul de muncă.

Care este grila de salarizare a BTP în 2022?

Care este timpul de lucru al unui lucrător temporar în Franța în domeniul construcțiilor?

Câte ore se pot lucra pe săptămână în Franța în domeniul construcțiilor?

Durata legală a muncii efective este stabilită la treizeci și cinci de ore pe săptămână calendaristică, de luni la ora 0.00 până duminică la ora 24.00.
Numărul maxim de ore de lucru în industria construcțiilor nu poate depăși 48 de ore într-o singură săptămână.
În cazul unor circumstanțe excepționale care duc la o creștere extraordinară a volumului de muncă, este posibil să se solicite DIRECCTE să se depășească 48 de ore pe săptămână, dar numai pentru o perioadă limitată. Aceasta poate fi majorată la 60 de ore pe săptămână.
În conformitate cu articolul L.3121-36 din Codul muncii, durata săptămânală a timpului de lucru în sectorul construcțiilor pe o perioadă de 12 săptămâni consecutive nu poate depăși o medie de 44 de ore.

Care este timpul maxim de lucru zilnic?

Durata maximă zilnică a timpului de lucru nu poate depăși 10 ore, cu excepția cazului în care se acordă derogări în condițiile stabilite prin decret. Angajatul poate beneficia de o pauză de cel puțin 20 de minute de îndată ce timpul de lucru ajunge la 6 ore. Un contract colectiv de muncă poate stabili un timp de pauză mai lung. Aceste pauze de 20 de minute nu reprezintă timp de lucru efectiv și, prin urmare, nu sunt remunerate, cu excepția cazului în care contractul colectiv de muncă este mai favorabil.
Poate fi permisă o depășire în cazul în care este necesară o activitate suplimentară, în special pentru unul dintre următoarele motive

• Lucrări care trebuie executate într-o anumită perioadă de timp din cauza naturii lor, a sarcinilor impuse societății sau a angajamentelor asumate de societate;
• Muncă sezonieră ;
• Munca care implică o activitate sporită în anumite zile ale săptămânii, ale lunii sau ale anului.

Un contract colectiv extins poate prevedea un timp de lucru zilnic efectiv maxim de 12 ore.

Care este perioada minimă de odihnă?

Fiecare angajat beneficiază de o perioadă de repaus zilnic de cel puțin 11 ore consecutive și de o perioadă de repaus săptămânal de 24 de ore consecutive în ziua de duminică.

Ce este munca de noapte?

Munca de noapte este orice muncă efectuată între orele 21.00 și 6.00. Durata zilnică a muncii de noapte nu poate depăși 8 ore. Durata săptămânală a muncii de noapte, calculată pe o perioadă de 12 săptămâni consecutive, nu poate depăși 40 de ore. O convenție colectivă extinsă poate ridica această limită la 44 de ore în cazul în care caracteristicile specifice ale activității o justifică.
Un decret poate stabili, de asemenea, lista sectoarelor pentru care această durată este stabilită între 40 și 44 de ore.

Ce este echipamentul individual de protecție sau EPI?

Echipamentul individual de protecție sau EIP reprezintă o completare a măsurilor colective de prevenire a riscurilor profesionale pe șantierele de construcții. Rolul său este de a reduce riscul de accidente odată ce toate celelalte mijloace de prevenire au fost epuizate. Conform Codului Muncii (articolul R.233-83-3), definiția EIP este: „Echipamentul individual de protecție este un dispozitiv sau un mijloc destinat a fi purtat sau ținut de o persoană pentru a o proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri susceptibile de a-i amenința sănătatea și securitatea.

Fiecare lucrător în construcții va trebui să poarte anumite EIP în funcție de riscurile specifice asociate cu munca sa, dar și de riscurile specifice asociate cu șantierul de construcții în sine.
Există 3 categorii principale de EPI:

• Clasa I pentru echipamente concepute pentru a proteja împotriva riscurilor minore;
• Clasa II pentru protecția împotriva pericolelor care pot provoca daune semnificative;
• Clasa III pentru riscuri cu consecințe grave sau fatale.

EIP obligatorii sunt îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru:

• Îmbrăcămintea de lucru poate avea proprietăți diferite în funcție de scopul urmărit. Acestea pot proteja împotriva intemperiilor, a frigului și, de asemenea, împotriva focului. În general, acestea trebuie să fie conforme cu standardul ISO 13688.
• Încălțămintea de siguranță protejează picioarele împotriva riscurilor de perforare, tăiere sau impact și trebuie să fie conformă cu standardul NF ISO 201345.

În cazul în care un angajat refuză să poarte EIP, acesta nu numai că se expune unor riscuri semnificative pentru sănătate și siguranță, dar poate fi și concediat pentru abatere gravă.
Angajatorii pot fi amendați sau pedepsiți cu închisoarea pentru că nu oferă angajaților lor echipamente de protecție individuală adecvate sau pentru că nu asigură respectarea reglementărilor.
Furnizarea de EIP de către angajator și purtarea EIP de către angajați este, prin urmare, o obligație pentru a reduce riscul de accidente pe șantierele de construcții, astfel încât EIP nu ar trebui să fie neglijate.

Ce sunt „impozitele” în Franța și cine le plătește?

Impozitele sunt definite ca fiind sume percepute de administrațiile publice asupra persoanelor fizice și întreprinderilor, direct sau indirect, la nivel național sau local, precum și asupra actelor de cumpărare/vânzare, producție, transfer sau moștenire.

Se pot distinge diferite tipuri de impozite:

• Contribuțiile sociale;
• Plăți obligatorii către agenți economici, alții decât administrațiile publice;
• Plăți, obligatorii sau nu, efectuate către administrațiile publice în schimbul unor servicii al căror preț nu este disproporționat față de costul lor.

De asemenea, se pot face mai multe distincții între:

• Impozite naționale și locale;
• Impozite directe, cum ar fi impozitul pe venit, și impozite indirecte, cum ar fi taxa pe valoarea adăugată;
• Impozit proporțional (aceeași cotă de impozitare pentru toți contribuabilii) și progresiv (cota crește odată cu valoarea impozabilă).

Orice „agent economic”, adică orice persoană fizică sau juridică care participă la o activitate economică franceză, trebuie să plătească impozite în Franța.
Agenții economici care plătesc impozite sunt numiți „redevabili”, iar cei care suportă povara impozitării sunt numiți „contribuabili”. De exemplu, în cazul taxei pe valoarea adăugată (TVA), întreprinderea care plătește TVA către Trezorerie este contribuabilul, iar consumatorul care cumpără produse sau servicii de la acea întreprindere (la un preț care include valoarea TVA) este contribuabilul.
Dacă doriți mai multe informații pe această temă, puteți consulta articolul nostru: Cum funcționează sistemul fiscal francez pentru un lucrător străin?

Care sunt drepturile dumneavoastră de șomaj în Franța în calitate de lucrător temporar?

Lucrătorul temporar are dreptul la prestații de șomaj ca orice alt angajat. Pentru a le obține, există mai multe condiții care trebuie îndeplinite:

Un lucrător temporar trebuie să fi lucrat cel puțin 130 de zile sau 910 ore în ultimele 24 de luni (prelungite la 36 de luni pentru angajații cu vârsta de peste 53 de ani);

• Să aveți sub 60 de ani, în caz contrar nu veți fi despăgubit după 65 de ani;
• Să nu fi demisionat (să fi părăsit voluntar locul de muncă);
• Să fiți apt din punct de vedere fizic pentru muncă: dacă sunteți bolnav, nu vi se plătește indemnizația de șomaj, dar puteți primi o indemnizație zilnică din partea asigurărilor de sănătate.
• Înregistrarea ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă sau în formare: obligația de a menține o înregistrare regulată la Pôle emploi.
• Să căutați în mod activ un loc de muncă: pentru persoanele de peste 55 de ani, este posibil să obțineți o scutire în funcție de prestațiile pe care le veți primi.

Indemnizația este calculată pe baza salariului dumneavoastră anterior, sub rezerva condițiilor de la Pôle emploi, iar indemnizația se numește ARE (Aide au Retour à l’Emploi).
Cu toate acestea, unele elemente nu sunt luate în considerare pentru calcularea compensației:

• plata concediului de odihnă ;
• indemnizații de nesiguranță a locurilor de muncă.

Durata indemnizației se calculează în funcție de durata activității angajatului. Durata maximă a indemnizației se calculează în funcție de vârsta angajatului. Perioadele luate în considerare de Pôle emploi sunt cele care nu au fost deja utilizate pentru a crea drepturi.

Comment fonctionne la sécurité sociale pour les intérimaires ?

Tout salarié intérimaire bénéficie d’un régime de prévoyance, financé en partie par l’agence d’emploi. Le rôle de ce régime est de compenser la perte de revenus en cas d’arrêt de travail. Ces revenus vont compléter les indemnités journalières (IJ) versées par la CPAM (Sécurité sociale).

En cas d’arrêt de travail, la CPAM (sécurité sociale) verse des indemnités journalières de sécurité sociale pour compenser la perte de salaire. Cette indemnisation peut être complétée par le régime de prévoyance du salarié. Ces indemnités complémentaires de prévoyance sont versées par l’agence du salarié (pour la période d’arrêt intervenant pendant le contrat de mission) ou directement par son régime de prévoyance (lorsque l’arrêt survient en dehors de son contrat de mission).

Le traitement de l’arrêt de travail du salarié va être différent selon le cas de figure dans lequel le salarié se trouve : en mission d’intérim au moment de l’arrêt de travail ou pas en mission.
Lorsque l’arrêt de travail a lieu pendant la mission d’intérim, c’est l’agence d’emploi qui va s’en occuper des démarches administratives : effectuer la déclaration de l’arrêt, traiter la demande par la sécurité sociale, versement des indemnités journalières par la Sécurité Sociale et finalement les indemnités de prévoyance qui vont compléter cette indemnisation.
Les indemnités complémentaires de prévoyance seront versées par l’agence d’emploi (durant la période de mission). Si l’arrêt de travail se prolonge après la date de fin de mission et que cet arrêt est d’une durée supérieure à 10 jours, c’est le régime de prévoyance qui verse les indemnités journalières complémentaires, pour la période d’arrêt allant au-delà de la date de fin de mission.
Dans le cas d’arrêt de travail maladie en dehors de la mission, le salarié peut être indemnisé par la CPAM (Sécurité sociale) et également indemnisé en complément par son régime de prévoyance mais sous 2 conditions :

• Le salarié a réalisé au moins 414 heures de mission sur les 12 derniers mois ;
• L’arrêt de travail est de plus de 10 jours.

Dans le cas où le salarié n’est pas en mission, c’est à lui d’entreprendre les démarches de déclaration :

• Transmettre le volet 2 de son arrêt de travail à la CPAM (Sécurité sociale)
• Transmettre le volet 3 de son arrêt de travail à Pôle Emploi
• Se rapprocher de son régime de prévoyance pour déclarer son arrêt.

Les droits à la prévoyance pour les intérimaires sont les mêmes quels que soient l’agence d’emploi et le régime de prévoyance qu’elle a mis en place. L’intérimaire bénéficie des garanties dès sa 1ère mission d’intérim (sans ancienneté) et de garanties supplémentaires dès qu’il dépasse 414 heures de mission sur les 12 derniers mois (un peu moins de 3 mois d’activité à temps complet, même interrompu de périodes sans mission et même s’il a changé d’agence d’emploi).

Comment fonctionne la retraite pour les intérimaires ?

Tout salarié intérimaire cotise pour sa retraite tout au long de sa carrière, donc la rémunération des missions d’intérim fait l’objet de cotisations retraite au régime général des salariés. Cette cotisation retraite obligatoire est versée auprès de l’URSSAF (Union de Recouvrement des cotisations de Sécurité Sociale et d’Allocations familiales) et elle est prélevée directement sur le salaire de l’intérimaire. C’est l’agence d’intérim qui se charge de payer la cotisation obligatoire.

Afin de bénéficier d’une retraite intérimaire, le salarié intérimaire paie pour chaque mission effectuée une cotisation au régime général de retraite. De plus, pour qu’un trimestre soit validé, l’intérimaire doit avoir cotisé un total de 1 464 euros, calculé sur une base de 150 fois le SMIC horaire brut (9,76 euros x 150) Le nombre de missions effectuées et de mois travaillés ne sera pas pris en compte pour effectuer le calcul. L’essentiel est d’atteindre le seuil de 1 464 euros. Mais il faut faire attention au surplus car si les revenus sont beaucoup plus importants un certain mois qu’un autre, il ne faut pas dépasser le plafond établi par la Sécurité sociale de 3 269 euros pour la participation à la cotisation retraite intérimaire.

Concluzia

Lorsque le recrutement de salariés en intérim est de plus en plus fréquent en France, les travailleurs intérimaires doivent connaître en détail le cadre législatif du travail en intérim. AB2PRO propose des salaires attractifs et un temps de travail adapté aux travailleurs intérimaires afin que ces derniers soient satisfaits.

#AB2PROTEAM: La AB2PRO, suntem specializați în munca temporară. Nous mettons à disposition notre personnel sur les missions de nos clients dans un souci constant de professionnalisme et de satisfaction tripartite : client, agence et intérimaire.