Sărbătorile de iarnă sunt foarte importante pentru români. Acestea fiind spuse, Crăciunul rămâne cea mai importantă sărbătoare a anului pentru ei și este sărbătorit mereu cu mult fast. Crăciunul este sărbătorit în fiecare an pe 25 decembrie, o sărbătoare ce și-a păstrat toată tradiția religioasă și folclorul.
Religia în România
România, o țară puternic marcată de credință și spiritualitate, este o republică seculară în care ortodoxia domină clar, cu peste 85% de credincioși. Dintre celelalte confesiuni, catolicii (5%) și protestanții (3,5%) sunt cei mai numeroși. În anii comunismului, religia a fost ignorată, dar după căderea lui Ceaușescu în 1989, aceasta s-a extins foarte mult, ceea ce a dus la construirea a numeroase biserici în întreaga țară.
Tradiția Sfântului Ignatie și tăierea porcului
Pregătirile pentru petrecerea de Crăciun încep cu mult timp înainte, astfel încât totul să fie perfect în perioada festivă. Sărbătoarea Crăciunului începe astfel cu sacrificarea porcului după ziua Sfântului Ignatie al Antiohiei, pe 20 decembrie. Se spune că în noaptea de dinaintea Sfântului Ignațiu, porcii visează că vor fi uciși. Se spune că această tradiție își are originile în perioada precreștină, când oamenii își sacrificau animalele, în special porcii, și le dădeau ca ofrande zeilor, ca mulțumire pentru anul care tocmai trecuse. După ce porcul este sacrificat, pielea este arsă, iar părul este îndepărtat cu un cuțit. Apoi, carnea de porc este pregătită cu grijă: cârnați de casă numiți „tobă” sau „caltaboși”, jeleu de carne numit „piftie”, pielea de porc sau „șorici” și faimoasele „sarmale”, care este mâncarea preferată a românilor – frunze de varză murată umplute cu carne tocată de porc condimentată cu diferite mirodenii. După ce ați încercat toate aceste feluri de mâncare din carne, trebuie să vă îndulciți cu niște „cozonac”, care este un fel de brioșă dulce și să beți niște vin fiert.
Moș Crăciun sau Moș Gerilă
Moș Gerilă sau Moș Crăciun, așa cum este cunoscut astăzi în România, a fost interzis timp de 50 de ani în perioada comunistă. Când comuniștii au venit la putere, s-au distanțat de Biserică, deoarece valorile acesteia nu erau compatibile cu doctrina lor. În România, o țară majoritar ortodoxă, bisericile au fost distruse și tradițiile precum Moș Crăciun, Sfântul Nicolae și Paștele au fost înlăturate, deoarece erau simboluri pe care comuniștii doreau să le șteargă din conștiința colectivă.
La acea vreme, Moș Crăciun a fost înlocuit de un alter ego secular numit „Moș Gerilă”, inspirat de un personaj sovietic „Ded Moroz”. Îmbrăcat în haine albe și roșii, Moș Gerilă venea să le aducă daruri celor mici, dar acest lucru se întâmpla pe 30 sau 31 decembrie sub „pomul de iarnă” și nu sub „bradul de Crăciun”, așa cum i se spune în zilele noastre.
Tradiția bradului de Crăciun și a colindelor în România
În mod tradițional, bradul era împodobit pe 24 decembrie, dar în zilele noastre românii preferă să îl împodobească mai devreme. Acesta este păstrat până la 7 ianuarie, ziua Sfântului Ion. În religia ortodoxă, nu se face creșă de Crăciun.
După ce împodobesc bradul, copiii, precum și adulții în unele părți ale țării, merg în satul sau cartierul lor pentru a cânta din casă în casă. Ei se numesc „colindători”. Aceste cântece de Crăciun sunt de natură religioasă și anunță nașterea pruncului Iisus Hristos. „Colindătorii” primesc, conform tradiției, covrigi numiți „colaci”, gogoși, dulciuri, mere sau bani. Cei mici și cei mari merg apoi la biserică pentru a participa la slujba Nașterii lui Iisus Hristos. În noaptea de 24 spre 25, Moș Crăciun trece pe la fiecare casă unde copiii au fost cuminți să lase cadouri.
Tradiții în mediul rural în România
La sat, tradiția colindatului capătă o altă formă. „Colindătorii” poartă costume tradiționale frumoase, clopote, tobe și bice și fac zgomot pentru a alunga spiritele rele. În unele regiuni din România, cântecele sunt însoțite de dansuri precum Ursul sau Capra (în special în Moldova și Bucovina).
Dansul Ursului în Bucovina și Moldova
Dansul Ursului este un ritual ancestral unic în lume care se pregătește în perioada dintre Crăciun și Revelion în nordul României (Moldova, Bucovina, Maramureș). Oameni îmbrăcați în blană de urs cu pompoane colorate, uneori chiar cu labe cu gheare ascuțite și un cap de urs, execută un dans ritual în ritmul bătăii unei tobe. Cei îmbrăcați în costume de urs, cunoscuți sub numele de „ursari”, imită mișcările, comportamentul și sunetele ursului. Rolul acestui ritual este de a alunga spiritele rele și de a marca trecerea în noul an.
Dansul Caprei în Bucovina și în Moldova
Dansul Caprei sau „mersul cu capra” (a merge cu capra) este o altă tradiție festivă românească care are loc tot în perioada sărbătorilor de iarnă. Este un dans ritual vechi frenetic, însoțit de sunete de bici, clopote și tobe. Acesta semnifică moartea și renașterea și momentul trecerii în noul an. Capra este reprezentată de un tânăr purtând un costum multicolor, îmbrăcat într-un „macat”, o pătură de lână cu diverse modele și desene, cu coarne reale de capră sau de cerb și alte pompoane colorate. Tânărul este însoțit și de alte personaje simbolizând ciobani, bătrâni și femei precum și de dansatori îmbrăcați în costume tradiționale românești. Aceștia merg din casă în casă unde dansează și sar pentru a-i speria pe oaspeți. Acest obicei vechi este menit să alunge spiritele rele și să aducă noroc și fericire în noul an.
Meniul de Crăciun în România
În Ajunul Crăciunului, când colindătorii sunt așteptați să sune la ușă pentru a anunța nașterea lui Iisus Hristos, toți românii și musafirii lor se află în plin proces de pregătire a delicioaselor bucate de Crăciun. După ce ați ascultat colindele de Crăciun și ați participat la minunatele dansuri ale Ursului sau Caprei, vă puteți așeza în sfârșit la masă. Începem cu antreurile constând în răcituri sau piftie (jeleu de carne), diferitele tipuri de cârnați de porc servite cu murături și mezeluri tradiționale precum tobă și șorici (șorici). Dacă toate aceste produse din carne de porc sunt prea multe, puteți încerca salata de vinete, ouăle umplute sau salata de icre, care este o salată preparată din ouă de pește. Pentru a se hidrata puțin, se poate bea vin fiert și țuică sau pălincă (rachiu cu specific regional) care se consumă tot fierbinți și la care se pot adăuga câteva boabe de piper. Se știe că țuica deschide apetitul și așa puteți continua masa de Crăciun cu o ciorbă de perișoare sau cu o porție de sarmale delicioase însoțită de niște smântână proaspătă și mămăligă. Și cum nu se poate încheia o astfel de masă fără un desert copios și gustos, trebuie gustat celebrul cozonac în timp ce îl așteptați pe Moș Crăciun cu darurile sale.
În România, Crăciunul este o perioadă foarte specială a anului, iar românii sunt deosebit de pasionați de această perioadă festivă și orientată spre familie. De aceea, este important pentru ei să respecte toate aceste obiceiuri și tradiții. Sărbătorile de iarnă în România sunt pline de tradiții, superstiții și obiceiuri transmise din generație în generație. Gastronomia are un loc special în această perioadă încântătoare, ceea ce o face și mai frumoasă.
Dacă „sarmalele” și „cozonacul” nu v-au convins încă să petreceți un Crăciun în România, poate că dansurile caprei sau ale ursului o vor face. Crăciun fericit!
Un scurt vocabular românesc pentru perioada sărbătorilor de iarnă:
- Crăciun fericit! – Joyeux Noël!
- Moș Crăciun – Père Noël
- An Nou Fericit! – Bonne année! La Mulți Ani! (se folosește în toate circumstanțele și mai ales pentru aniversări, sărbători…).
- colinde – chants de Noël
Preparate de Crăciun în România:
- sarmale – frunze de varză sau de viță de vie (în funcție de regiune) umplute cu carne de porc tocată asezonate cu diferite mirodenii
- salată de boeuf – legume preparate la abur (sau fierte): morcovi, țelină, cartofi, mazăre, legume murate (castraveți, ardei roșii și roșii verzi), toate tocate mărunt și amestecate cu măsline, carne de vită fiartă și tăiată felii subțiri, la care se adaugă maioneză.
- ciorbă de perișoare – o supă de legume ușor acră cu tărâțe fermentate, cu chiftele din carne de porc.
- Friptură de porc – asezonată cu legume murate sau salate mixte sau cu „mujdei de usturoi”, care este un sos picant românesc și moldovenesc, făcut din căței de usturoi zdrobiți ce se transformă într-o pastă, la care se adaugă sare și se amestecă în mod rapid cu ulei vegetal, adesea cu apă și ulei de floarea-soarelui.
- Racituri sau piftie (jeleu de carne) – picioare, urechi și capul de porc în aspic, acompaniate de o salată de sfeclă și de hrean rase, conservate într-un amestec de apă îndulcită și oțet.
- Cârnați proaspeți de porc, care vor fi ulterior făcuți la grătar sau prăjiți, cu garnitură de murături – castraveciori, ardei roșii, roșii verzi, sfeclă roșie, morcovi, ardei roșii Kapia în saramură.
- Diverse mezeluri tradiționale: tobă – intestine de porc umplute cu jeleu de carne, ficat și șorici; caltaboș – un alt tip de cârnați umpluți cu intestine de porc.
- Cozonac – o brioșă umplută cu fructe uscate și cacao, care necesită un timp îndelungat de pregătire, care începe devreme, în Ajunul Crăciunului. Frământarea aluatului trebuie să dureze câteva ore. Umplutura este compusă din nuci zdrobite, stafide, vanilie, rom, rahat sau lokum.
